Principiile Dezvoltarii Durabile – Partea a II-a
Scriam in prima parte a acestui articol despre prima conferinta dedicata incalzirii globale care a avut loc in anul 1992 la Rio de Janeiro si la care participau peste o suta de sefi de stat si guverne. In urma acestui Summit al Pamantului se nasc 27 de principii care stau la baza dezvoltarii durabile.
Inainte sa redau inca 9 principii ale dezvoltarii durabile asa cum au fost ele prezentate la conferinta din Rio de Janeiro, voi acorda cateva randuri unui documentar “An Inconvenient Truth” – Un adevar incomod (1996).
Pana sa vad acest film nu a existat din partea mea foarte mult interes pentru acest subiect, insa mesajul filmului a reusit sa transmita in cazul meu un semnal de alarma. Un documentar care alterneaza imagini, grafice, harti si animatii in spatele unui narator si care transforma publicul martor in actor. Filmul prezinta date stiintifice prin care se demonstreaza ca incalzirea globala este un rezultat al actiunilor noastre, punand-se accent pe consecintele economice, politice si morale in urma carora vor avea loc aceste schimbari climatice.
Atat pentru mine si poate pentru multi altii, mesajul acestui documentar reprezinta un avertisment, o rugaminte de a proteja mediul si natura.
Principiile Dezvoltarii Durabile, aşa cum au fost enuntate in 1992, in Declaratia de la Rio de Janeiro:
Principiul 10: Problemele de mediu sunt cel mai bine tratate prin participarea tuturor cetatenilor de la nivelul relevant. La nivel national, fiecare individ trebuie să aiba acces corespunzator la informatii de mediu care sunt detinute de autoritatile publice, inclusiv la informatii asupra activitatilor si materialelor periculoase de la nivelul comunitatilor lor, si oportunitatea de a participa la procesul de luare a deciziilor. Statele trebuie sa faciliteze si sa incurajeze constientizarea si participarea publicului facand informatia disponibila la nivel cat mai larg.
Principiul 11: Statele trebuie sa promulge legislatie de mediu eficace. Standardele de mediu, obiectivele de management si prioritatile trebuie sa reflecte contextul de mediu si de dezvoltare caruia li se aplica. Standardele aplicate de unele tari pot fi nepotrivite si cu un cost economic si social nejustificat pentru alte tari, in special pentru tarile in curs de dezvoltare.
Principiul 12: Statele trebuie sa coopereze pentru a promova un sistem economic international deschis care sa conduca la crestere economica si dezvoltare durabila in toate tarile, pentru a se adresa mai bine problemelor privind degradarea mediului. Masurile de politica comerciala in scopuri legate de mediu nu trebuie sa constituie mijloace de discriminare arbitrara sau nejustificata sau vreo constrangere ascunsa asupra comertului international. Actiuni unilaterale care sa se ocupe cu probleme de mediu din afara jurisdictiei tarii importatoare trebuie sa fie evitate. Masurile de mediu care se adreseaza problemelor de mediu transnationale sau globale trebuie, cat mai mult posibil, sa se bazeze pe un consens international.
Principiul 13: Statele trebuie sa dezvolte legislatia nationala privind obligatia si despagubirea pentru victimele poluarii si ale altor pagube de mediu. Statele tebuie de asemenea sa coopereze intr-o maniera prompta si mai hotarata pentru a dezvolta legi internationale privind obligativitatea si despagubirea pentru efectele adverse ale pagubelor de mediu cauzate de activitati de sub jurisdictia sau controlul zonelor aflate dincolo de jurisdictia acestora.
Principiul 14: Statele trebuie sa coopereze in mod eficace pentru a descuraja sau preveni mutarea si transferul catre alte state a oricaror activitati sau substante care cauzeaza degradarea severa a mediului sau care se descopera ca sunt periculoase pentru sanatatea umana.
Principiul 15: Pentru a proteja mediul, abordarea precauta trebuie sa fie larg aplicata de catre state conform cu capacitatile lor. Acolo unde exista amenintari de pagube serioase si ireversibile, lipsa de certitudine stiintifica deplina nu trebuie sa fie folosita ca argument pentru amanarea masurilor eficiente din punct de vedere al costurilor de prevenire a degradarii mediului.
Principiul 16: Autoritatile nationale trebuie sa se straduiasca sa promoveze internalizarea costurilor de mediu si utilizarea instrumentelor economice, luand in considerare modul de abordare conform caruia poluatorul trebuie, in principiu, sa suporte costul poluarii, avand datoria privind interesul public si fara a distorsiona comertul international si investitiile.
Principiul 17: Evaluarea impactului asupra mediului, ca instrument national, trebuie intreprinsa pentru activitati propuse pentru care exista posibilitatea sa aiba un impact advers semnificativ asupra mediului si care sunt supuse deciziei unei autoritati nationale competente.
Principiul 18: Statele trebuie sa anunte imediat alte state cu privire la orice dezastre naturale sau alte pericole ce au probabilitatea de a produce efecte daunatoare subite asupra mediului acelor state. Toate eforturile vor fi facute de catre comunitatea internationala pentru a ajuta statele astfel lovite.
Continuarea articolului in viitor…
Catalin Chitu – Coordonator Revista Job Magazin
Cititi si...
(2 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...
sending...
